Kilimanjaro, Serengeti, Zanzibar, aventură pe continentul negru

E o zi obișnuită de octombrie în care ne-am propus să facem una din tradiționalele noastre escapade pe pământ românesc. Ca de obicei, nu avem nici astăzi o destinație predefinită, știm doar că vrem să petrecem timp de calitate în trei, așa că am plecat pe nepusă masă într-una din faimoasele excursii în munții României.

Am împachetat repede cele necesare copilului, neapărat și sistemul de purtare fără de care nu plecăm nici până la pâine (cunoscătorii știu de ce), ne-am pus haine și încălțăminte confortabile, dedicate drumețiilor montane și duși am fost spre munții noștri desprinși din tablourile lui Nicolae Grigorescu (vezi „Pe vârf de munte”).

Rulând liniștiți, cu viteză de croazieră, că doar suntem părinți conștiincioși și ne gândim la siguranța copilului, am realizat că în pofida nenumăratelor vacanțe pe pământ autohton sau nu, viața noastră are un curs liniar, lipsesc evenimentele menite să ofere savoare existenței umane.

Așa am concluzionat că fetița este suficient de mare pentru o aventură adevărată, că doar adaptarea cu viața de călător înnăscut a început de mică, mică, adică pe la patru luni. Atunci când am decis noi că e momentul să o familiarizăm cu plimbările, cu diverse culturi, dar și cu schimbări de peisaj frecvente.

După dezbateri intense în consiliul de familie (și copilul are drept de vot, că doar are personalitate de pe-acum) am decis că aventura vieții poate fi doar să plecăm în safari. Dar unde? Când? Cum? Ce-i drept, e o treabă cam complicată să găsim excursii personalizate când turismul e asaltat de sejururi numai bune de „zăcut la soare”, dar după câteva căutări i-am descoperit pe cei de la Extreme Travel and Adventure din Brașov. A fost voința zeilor sau dorința noastră de aventură? Încă nu ne-am decis. Cert e că înainte să îi sun mă tot gândeam ce imagine vor avea despre noi acești oameni ce promovează un turism de aventură. Chiar, voi cum vă imaginați doi părinți puși pe călătorii exotice cu un copil de un an și jumătate în grija?

Ei bine, până aici a fost ușor. Era cât pe ce să dăm cu banul pentru a decide mai ușor unde zburăm să ajungem în safari, dar să avem și plajă și de ce nu, poate și ceva mai multă adrenalină, poate un traseu montan. And the winner is… Safari în Parcul Național Serengeti, la pachet cu puțină plajă în paradisul numit Zanzibar, și asezonat cu o ascensiune în Kilimanjaro.

Sună tentant, nu-i așa? Ei bine, chiar este o adevărată experiență de viață, seducătoare, aventuroasă, diferită de tot ce știu și ce am văzut până acum.

Experiența expediției în Kilimanjaro i-am lăsat-o soțului, pentru că ar fi fost dificilă pentru copil, bine, recunosc, și pentru mine, căci forma fizică încă este la un nivel scăzut. Istorisirile soțului transformă această expediție într-o experiență unică, care te poartă prin tărâmuri de basm compuse din păduri tropicale aproape necunoscute omului, platouri alpine populate de o vegetație unică în lume, și relief vulcanic. Vârful Uhuru Peak măsoară 5895m, reprezintă cel mai înalt punct al Africii, iar pentru aventurieri este perla coroanei. Vedeți mai jos și o dovadă în acest sens.

Se zice că leul e regele junglei. N-aș știi să vă spun cât e de adevărat, dar vă mărturisesc că e de-a dreptul impunător, unic și maiestuos în mediul lui natural. Safari în Serengeti vă spune ceva? E ceva de vis, o altă lume, pe care în condiții normale o vezi doar pe National Geographic. Bucuria cea mai mare a fost că am putut să îi arăt fetiței animale sălbatice în mediul lor natural. Sub soarele arzător al savanei am admirat elefanți, hipopotami, rinoceri, bivoli, zebre, antilope, girafe, struți, vulturi, lei, dar și maimuțe.

Piesa de rezistență, cel puțin pentru mine, este paradisul insulelor exotice, mai exact Zanzibar. Poate vă întrebați de ce. Simplu, aici am petrecut o bună parte din vacanță, aici am învățat multe lucruri noi, am cunoscut o civilizație altfel decât suntem obișnuiți noi europenii.

Zanzibar este un arhipelag african, autonom, ce aparține de Tanzania. „Stone Town” se regăsește în Zanzibar City, capitala arhipelagului, și este monument ce face parte din patrimoniul Unesco. De asemenea, insula are renumele de insula mirodeniilor, fapt datorat puternicei influențe a comerțului cu cuișoare, scorțișoare, piper și nucă muscat asupra economiei locale.

Pe aceste meleaguri găsiți tot ce vă doriți în calitate de turiști pasionați de frumos și de exotic. Plajele cu nisip alb și fin sunt populate de palmieri înalți și totodată scăldate de apele calde ale Oceanului Indian. Aici am învățat să înot, realizare extrem de importantă pentru mine, poate chiar una din cele mai de preț din această experiență.

Oceanul Indian este un cufăr nesfârșit de minuni, în care am găsit lecții de înot cu delfinii, superbe recifuri de corali, o faună acvatică extraordinară și o apă caldă și cristalină pe care trebuie întâi să o vezi, ca mai apoi să crezi că există. Vă las mai jos câteva imagini demonstrative, menite să vă convingă de veridicitatea acestui rai pe pământ.

Experiența trăită pe continentul negru merită fiecare secundă, fiecare picătură de efort depus și toată admirația noastră pentru o civilizație total diferită de cea europeană. Această experiență deosebită ne-a scos din liniaritatea și confortul vieții noastre cotidiene, și în același timp ne-a oferit o nouă viziune asupra vremurilor pe care le trăim.

 

Disclaimer: Imaginile din acest articol aparțin Extreme Travel and Adventure. Articolul pe care tocmai l-ai parcurs face parte din competiția SuperBlog 2018.

 

Comments

  1. Dream big little girl

    Wow!!! Cat de frumos! Felicitari pentru curajul de a pleca cu un copil de un an jumate jn asa aventura!

  2. Pandrea Andreea

    Wow! Vrem si noi!! Matei a calatorit cu avionul inca de la 4 luni (app: unii ne declarau „nebuni de legat”), asa ca…tentant! Incurajator pentru parintii tematori. 😉

    1. Post
      Author
      jurnaldemama

      Da, am auzit si noi opinii de genul acesta la primul zbor al micutei, si avea noua luni, deci putin mai mare. Sa iti mai spun ce reactii am primit cand am petrecut 16 ore in masina, in drumul spre Lefkada?

  3. cudrag.cristina

    Wow, de la 4 luni a devenit calatoare micuta!
    La cat mai multe calatorii frumoase in familie va doresc.

    Un articol frumos, care m-a deconectat de la rutina zilnica si care m-a dus cu gandul la insule exotice si la vreme buna. Iti multumesc. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.